Criza social-democraţilor zguduie guvernul condus de Merkel

Demisia inopinată a liderei Partidului Social-Democrat german (SPD), Andrea Nahles, după dezastrul din alegerile europene şi cele regionale a pus sub semnul întrebării viitorul „marii coaliţii” formate alături de conservatorii cancelarului Angela Merkel.

Guvernul german pare decis să reziste până la alegerile regionale care au loc în septembrie şi octombrie în trei landuri din fosta Germanie de Est. Totuşi, dacă SPD şi Uniunea Creştin-Democrată (CDU) vor înregistra rezultate slabe, riscul căderii guvernului va spori exponenţial.

Condus de un trio pentru următoarele câteva luni, SPD îşi va alege un nou lider şi îşi va redefini rolul în coaliţia guvernamentală. Pentru a se reinventa în opoziţie şi a-i recâştiga pe dezertorii plecaţi la Verzi, SPD ar putea, sub un nou lider, să renunţe la mariajul cu Merkel. În cazul în care coaliţia formată din conservatori şi SPD se dezmembrează, există câteva posibile scenarii, scrie Reuters. Materialul este realizat de Clever News Center pentru cetateanul.net.

Alegeri anticipate

Scenariu evocat de majoritatea analiştilor, organizarea de alegeri anticipate înaintea celor la termen, programate în 2021, comportă riscuri enorme pentru conservatori şi SPD. Merkel a anunţat că nu va candida pentru un al cincilea mandat de cancelar.

Blocul conservator format din CDU şi aliatul său bavarez, Uniunea Creştin-Socială (CSU), este creditat cu 26%-29% din intenţiile de vot, un nivel sub rezultatul său electoral din scrutinul din 2017. Presupusa moştenitoare a lui Merkel, Annegret Kramp-Karrenbauer, a eşuat în încercarea de impulsiona CDU după ce a devenit lidera formaţiunii, în decembrie anul trecut.

Annegret Kramp-Karrenbauer

SPD trebuie să facă faţă decimării, fiind creditat cu 12%-17% în sondaje, plătind astfel preţul pentru participarea la guvernare alături de Merkel în zece din ultimii 14 ani. Un SPD ezitant a fost efectiv împins de preşedinte să reintre la guvernare alături de Angela Merkel după alegerile din 2017, scrutin în care partidul a ajuns la cel mai scăzut nivel din perioada democratică postbelică.

Verzii, care într-un sondaj de opinie recent aveau 27% din susţinerea electoratului, ar putea fi marii câştigători. Ei i-au depăşit pe social-democraţi în alegerile europene din 26 mai, deşi performanţa lor ar putea fi mai puţin bună în scrutinul federal.

Alternativa pentru Germania (AfD), departe de nivelul atins în perioada de vârf a crizei migranţilor din 2015-2016, este creditată cu 12%-13% din sufragii, nivel relativ stabil comparativ cu cel de la alegerile din 2017.

Angela Merkel rămâne într-un guvern minoritar

Teama germanilor de instabilitate, o moştenire a fragmentării din anii care au precedat ascensiunea partidului nazist al lui Hitler, face din asta o opţiune nepopulară şi Angela Merkel, cunoscută pentru prudenţa sa, a spus după scrutinul din 2017 că nu este favorabilă unui guvern minoritar. Totuşi, aceasta ar putea fi o modalitate de a menţine în funcţie un guvern până la alegerile din 2021 şi Merkel ar putea probabil obţine sprijin din partea SPD, a Verzilor şi a liber-democraţilor (FDP) pentru politici specifice.

În presa germană a fost evocată chiar posibilitatea ca viitorul cancelar să fie un reprezentant al Verzilor în cazul în care „marea coaliţie” condusă de Angela Merkel se va destrăma şi vor fi organizate alegeri anticipate.

„Atitudinea lor lipsită de prejudecăţi şi imaginea lor plăcută alimentează iluzia că Verzii sunt pariul nevinovat pentru viitorul dorit de germani în al zecelea an de boom economic al ţării. Dacă performanţa slabă a CDU şi SPD continuă, Verzii ar putea da viitorul cancelar şi ei ar putea să o propună pe Annalena Baerbock, din raţiuni evident feministe. În plus, ea are cunoştinţe economice. Dată fiind monotonia actualei competiţii, nu trebuie să ai multe de oferit în prezent’”, a scris publicaţia germană Die Welt.

Coaliţii alternative

Pentru a evita incertitudinea provocată de noi alegeri, preşedintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, ar putea încuraja partidele să formeze o coaliţie diferită care ar menţine-o la putere pe Merkel până în 2021:

  • Conservatori şi Verzi

Opinia publică consideră că aceasta ar fi o opţiune fezabilă, dar care nu ar avea majoritate în Bundestag, întrucât Verzii au câştigat doar 8,9% din voturi la ultimele alegeri parlamentare. Aceasta ar face dificilă activitatea de legiferare chiar dacă partidele ar putea conveni asupra unei agende mai pro-europene şi ecologiste. Verzii au declarat clar că ei preferă noi alegeri care, în opinia lor, i-ar plasa într-o poziţie mai bună.

  • Conservatori, liber-democraţi şi Verzi

Această legătură tripartită, cunoscută şi drept Jamaica ţinând cont de culorile partidelor componente (negru, galben, verde), pare improbabilă după eşecul negocierilor din 2017. Între FDP (pro-business) şi Verzi rămân diferenţe ce par ireconciliabile. Totuşi, această alianţă ar avea o majoritate în Bundestag, aşadar varianta nu poate fi exclusă.

  • SPD, Stânga şi Verzi

Stânga (Die Linke), succesoarea comuniştilor din fosta Germanie de Est şi care atrage şi alegători decepţionaţi ai SPD din vestul ţării, nu a fost niciodată inclusă într-o coaliţie naţională, dar ar putea fi parteneri ipotetici într-un guvern de centru-stânga care ar exclude-o pe Merkel. Acest scenariu pare improbabil întrucât SPD probabil ar dori să se reconstruiască în opoziţie dacă părăseşte ‘marea coaliţie’. Verzii ar fi probabil pe locul şoferului şi ar trebui să accepte o agendă radicală din parte Stângii, precum creşterea impozitului pentru veniturile de top. Aceasta ar fi o opţiune mai probabilă pe termen lung.

SPD a ales „trei muschetari” pentru a gestiona criza

Aflaţi în dificultate, social-democraţii şi-au desemnat luni, 3 iunie, un trio format din membri proeminenţi pentru a asigura conducerea temporară a partidului după ce lidera SPD, Andrea Nahles, care se afla la conducerea SPD de puţin mai mult de un an, a anunţat la 2 iunie că demisionează după rezultatele dezastruoase înregistrate de social-democraţi în alegerile pentru Parlamentul European şi în scrutinul regional din oraşul-stat Bremen, scrie politico.eu.

Decizia lui Nahles a ridicat semne de întrebare despre cât va mai rezista actualul guvern de coaliţie de la Berlin; mulţi membri ai SPD susţin că alianţa lor cu creştin-democraţii a diluat identitatea partidului şi a avut drept rezultat o scădere a sprijinului electoratului tradiţional al social-democraţilor.

Din trio-ul interimar fac parte două femei: Manuela Schwesig, până în prezent şefă a executivului landului Mecklenburg-Pomerania Inferioară, şi Malu Dreyer, şefă a executivului landului Renania-Palatinat. Lor li se adaugă Thorsten Schäfer-Gümbel, liderul SPD din landul Hessa, unde partidul se află în opoziţie.

Desemnarea celor trei veterani este menită să stabilizeze partidul şi indică faptul că acesta se află pe mâini bune. Totuşi, prin selectarea unui trio în loc de un singur lider interimar, aşa cum aşteptau cei mai mulţi, conducerea SPD a evidenţiat încă o dată divizările profunde din interiorul formaţiunii.

După ce SPD a avut trei lideri în mai puţin de trei ani, poziţia de preşedinte al formaţiunii a devenit atât de fierbinte încât puţini par dornici să o ocupe. Toţi cei trei membri ai noii conduceri au ţinut imediat să precizeze că nu au intenţia de a rămâne în această poziţie pe termen lung. Găsirea unei persoane cu experienţă şi seriozitate pentru a scoate partidul din impasul actual pare a fi o misiune dificilă.

Indiferent de calea pe care o va urma SPD, acesta va trebui să-şi aleagă un nou lider înainte de finalul verii pentru a putea avea şanse mai mari la alegerile regionale din landurile din est, din toamna acestui an. Un proces de selecţie prelungit nu va face decât să sporească temerile referitoare la viitorul partidului.

Manuela Schwesig, Malu Dreyer şi Thorsten Schäfer-Gümbel

Rămân la guvernare, dar până când?

Teoretic, trio-ul poate avea rolul de conducere provizorie până la viitorul congres al SPD, prevăzut pentru luna decembrie; totuşi, această dată poate fi devansată.

Într-o conferinţă de presă desfăşurată pe 3 iunie la Berlin, membrii trio-ului au acceptat numirea, dar au insistat că este vorba doar despre o funcţie temporară.

„Noi nu candidăm pentru preşedinţia partidului”, a spus Malu Dreyer. Ea a adăugat că SPD trebuie să îi mulţumească Andreei Nahles. La rândul său, Thorsten Schäfer-Gümbel le-a cerut colegilor săi de partid să valorifice această şansă pentru un nou început în SPD, „rapid, dar şi prudent”. El a spus că noua echipă de la conducerea partidului a adoptat motto-ul celor trei muschetari – „Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”.

Un alt post vacantat de Nahles, cel de lider al grupului SPD din Bundestag, va fi ocupat de către deputatul Rolf Mützenich.

SPD înregistrează un declin constant de mai mulţi ani. La alegerile parlamentare din septembrie 2017 formaţiunea a obţinut cel mai slab scor electoral începând din 1993. La alegerile din 26 mai pentru Parlamentul European, SPD a obţinut doar 15,8% din sufragii, plasându-se pe poziţia a treia, după blocul conservator şi Verzi.

În aceeaşi zi cu scrutinul european, partidul a pierdut controlul în oraşul-stat Bremen, un bastion social-democrat în ultimii aproape 74 de ani.

Nemulţumirea faţă de rezultatele în alegerile de luna trecută au determinat-o pe Andrea Nahles să solicite supunerea la vot a oportunităţii de a continua în postul de şef al grupului parlamentar al SPD. Ulterior, ea a împiedicat acest vot prin anunţul demisiei sale din funcţiile de preşedinte al SPD şi de lider al grupului social-democrat din Bundestag. „Tocmai mi-am luat ‘La revedere!’ de la membrii conducerii partidului. Am demisionat”, a declarat luni dimineaţă Andrea Nahles, la ieşirea din sediul din Berlin al SPD.

Trio-ul interimar a subliniat că SPD nu are intenţia imediată de a părăsi coaliţia guvernamentală, dar conducerea partidului se va reuni în 24 iunie pentru a lua o decizie privind calea de urmat, inclusiv abordarea faţă de participarea la guvernare.

Cel mai vechi partid partid german

Partidul Social-Democrat, care a contribuit la construirea Germaniei moderne printr-o serie de cancelari renumiţi, se confruntă cu una dintre cele mai profunde crize din istoria sa, scrie Reuters pe site-ul său într-un articol de pe 3 iunie.

SPD a dat trei dintre cancelarii de după război ai Germaniei, dar trecutul său ilustru este eclipsat de o prăbuşire a popularităţii care a determinat-o pe Andrea Nahles să demisioneze luni din funcţia de preşedinte al formaţiunii, ocupată în premieră de o femeie.    

SPD este cel mai vechi partid politic german şi istoria sa poate fi urmărită până la Karl Marx, formaţiunea având în proprietate şi întreţinând şi acum casa în care s-a născut Marx din oraşul Trier.

Fondat în 1863 ca mişcare a muncitorilor radicali, partidul a fost esenţial în demersurile pentru crearea în secolul al XIX-lea, în Germania, a pensiilor universale, care au reprezentat o iniţiativă de pionierat. De asemenea, mişcarea s-a opus reînarmării înainte de Primul Război Mondial.

  • Al Doilea Război Mondial

În timp ce conservatorii şi comuniştii au fost complici la ascensiunea naţionalist-socialiştilor lui Adolf Hitler în anii 1930, SPD a rezistat până la urmă, votând împotriva confirmării la putere a omului care va forţa declanşarea celui de Al Doilea Război Mondial.

„Ne pot lua libertatea şi vieţile, dar nu şi onoarea”, a declarat liderul Otto Wels. El a murit în exil la Paris în 1939. Mulţi dintre liderii partidului au fost ucişi în lagăre de concentrare.

Willy Brandt, cel mai faimos cancelar al partidului, a supravieţuit regimului nazist fugind în Norvegia. El a condus partidul la cea mai detaşată victorie, obţinând 46% din sufragii în alegerile din 1972.

Willy Brandt
Willy Brandt
  • Ostpolitik

Într-o Europă care era încă neîncrezătoare faţă de Germania, Brandt a câştigat inimile aşezându-se în genunchi, într-un gest de căinţă, în faţa monumentului dedicat masacrului nazist din ghetoul din Varşovia şi prin „Ostpolitik”, politica sa de dialog cu statele comuniste din estul Europei care a contribuit la dezgheţarea Războiului Rece.

Doborât de scandalul care a urmat când s-a descoperit că unul dintre confidenţii săi cei mai apropiaţi era un spion est-german, Brandt a fost urmat de Helmut Schmidt, care a ştiut să facă Germania să treacă cu bine peste şocul petrolier din 1973.

  • Războiul din Irak

Gerhard Schroeder, cel de-al treilea cancelar al SPD de după război, a impus reformele aşa-numite „Harz IV” ale sistemului de asigurări sociale. Ele au fost nepopulare la timpul lor, dar au pus bazele pentru noi măsuri în domeniu timp de un deceniu în mandatul cancelarului conservator Angela Merkel.

La nivel internaţional, Schroeder este cunoscut îndeosebi pentru că s-a opus invaziei americane a Irakului din 2003 şi pentru prietenia sa cu preşedintele rus Vladimir Putin, care a rezistat peste ani.

Partidul nu a mai avut vremuri atât de bune de atunci, pe măsură ce votanţii care căutau un radicalism de stânga au migrat către Die Linke (Stânga), iar moderaţii s-au îndreptat către Verzi. Acum, cu o popularitate evaluată la 15% în unele sondaje, partidul se luptă pentru locul al treilea cu extrema dreaptă.

Unde de şoc în Europa

Alegerile europene din luna mai au produs însă unde de şoc nu numai în Germania. Şi liderul partidului francez de dreapta Les Republicains (LR) a fost nevoit să demisioneze în urma rezultatelor obţinute, iar Grecia se pregăteşte de alegeri anticipate.

Liderul LR, Laurent Wauquiez, şi-a anunţat demisia duminică, după ce partidul a obţinut 8,48% din sufragii, terminând pe locul al patrulea în opţiunile alegătorilor, după partidul Adunarea naţională al lui Marine Le Pen, Republica în marş al lui Emmanuel Macron şi Verzi, scrie Xinhua.

Laurent WauquiezWauquiez a spus că partidul conservator trebuie reconstruit şi că nu vrea să fie un „obstacol” pentru partid.

LR a fost odată unul dintre cele două partide majore ale Franţei, dar a fost slăbit de lupta internă şi lovit de scandaluri de corupţie după ce fostul preşedinte Nicolas Sarkozy a eşuat în tentativa de a obţine un nou mandat în alegerile din 2012.

Potrivit analistului politic Camille Langlade, LR are nevoie de „noi idei, reflecţii şi în special de un nou lider”.

În Grecia lucrurile au mers chiar mai departe, întrucât în scrutinul european a fost amendat chiar partidul la guvernare, SYRIZA, devansat cu o marjă de 9,35% de Noua Democraţie.

Premierul grec Alexis Tsipras a afirmat anterior că nu va convoca alegeri înainte de cele la termen din octombrie, dar a fost obligat să anunţe un scrutin anticipat pentru începutul lui iulie. Oamenii se plâng că taxele sunt mari şi că reformele sunt lente, iar Tsipras are şanse mici să îmbunătăţească bilanţul SYRIZA în următoarele săptămâni.

Dacă duminică ar avea loc alegeri generale, formaţiunea liberal-conservatoare Noua Democraţie ar obţine între 31,5 şi 36,5% din sufragii, în timp ce SYRIZA este creditată cu 22,5-27,5% din voturi, potrivit unui sondaj realizat de Pulse pentru televiziunea locală SKAI.

Opinia publică se întreabă însă dacă noul guvern va reuşi să atragă foarte necesara solidaritate internaţională pentru Grecia, care trebuie să facă faţă crizei migraţiei şi consecinţelor crizei datoriei.

„Dacă diviziunile vor fi pe primul plan, multe dintre sacrificiile din ultimii zece ani vor fi în zadar şi Grecia va fi într-o poziţie mai proastă decât înainte de criză”, a avertizat într-un editorial ziarul local Kathimerini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s